Ce Este Strategia?

Salut și bine ai venit la un nou episod din Pixel Traffic. Eu sunt Tudor Ciurescu, fondatorul și CEO-ul agenției Omarosa și astăzi vreau să vorbesc despre ceva ce văd zilnic la antreprenorii cu care intru în contact. Această obsesie pentru tactici, care ne face să uităm complet de strategie. Știu că sună puțin abstract, dar stai să îți explic. Câți dintre voi nu ați început un proiect, o afacere, o companie și prima voastră gândi--

câți dintre voi nu ați început un proiect, o afacere, o companie și primul vostru gând a fost: „Bun. Pe ce platformă postez? Ce culoare folosesc? Ce font aleg?” În loc să vă întrebați pentru cine fac asta și de ce ar trebui să le pese? Astăzi vorbim despre diferența între a face lucruri și a face lucrurile potrivite, între a fi ocupat și a fi eficient, între a alerga repede și a merge în direcția corectă. Dai scroll pe

Instagram, vezi pe cineva din domeniul tău care postează povești în fiecare zi și te gândești: „Trebuie să încep și eu să postez povești zilnic.” Sau vezi pe cineva care face live-uri pe LinkedIn și imediat îți faci programul de live-uri. Asta e ceea ce psihologii numesc mimesis, tendința de a imita ceea ce văd alții făcând. Și e complet naturală. Problema e că de cele mai multe ori copiem tacticile, nu strategia din spatele lor. Să-ți dau un exemplu

concret. Să spunem că ești consultant în marketing digital. Vezi pe cineva care face videoclipuri pe TikTok și pare că îi merge bine. Deci te gândești: „Gata, fac și eu videoclipuri pe TikTok.” Dar nu te întrebi niciodată cine e publicul lui? Ce problemă rezolvi prin vi-videoclipurile astea? De ce TikTok și nu YouTube sau LinkedIn? E ca și cum ai vedea pe cineva tăind un copac cu o secure foarte ascuțită și te-ai gândi: „A, secretul e securea ascuțită.”

Dar poate că acea persoană tăia un copac de cireș pentru a face o vâslă de canoe, iar tu ai nevoie de lemn de brad pentru altceva complet diferit. Securea ascuțită e o tactică bună, dar dacă tai copacul greșit, nu contează cât de aș-ascuțită e. Strategia ta întreabă, strategia te întreabă de ce ai nevoie de secure? Ce copac vrei să tai? Pentru ce vrei să folosești lemnul? Și de ce astăzi? Și mai profund, strategia te întreabă ce

schimbare încerci să faci în lume? Pentru cine încerci să faci această schimbare? Și cum arată succesul pentru tine? Fără aceste răspunsuri, orice tactică pe care o aplici e ca și cum ai conduce foarte repede, dar fără să știi unde te duci. Și nu contează dacă ești milionar sau abia începi. Toți facem aceeași greșeală. Sărim la execuție fără să ne gândim la direcție. Există o diferență fundamentală între a lucra la afacerea ta și a lucra în afacerea

ta. Când lucrezi în afacere, ești angajatul. Când lucrezi la afacere, ești consultantul, directorul executiv, consiliul de administrație. Să-ți explic diferența. Când lucrezi în afacere, faci taskuri, răspunzi la mailuri, editezi videoclipuri, scrii postări, faci prezentări. Când lucrezi la afacere, te gândești la structuri. Te întrebi ce fel de clienți vreau, ce procese am nevoie să automatizez, care sunt valorile mele și cum se reflectă în tot ce fac. Și aici e problema majorității antreprenorilor, mai ales când lucrurile merg

prost. Tendința e să ne băgăm capul în nisip și să lucrăm mai mult în afacere, să facem mai multe taskuri, să postăm mai mult, să trimitem mai multe mailuri, să lucrăm mai multe ore. Dar zece minute lucrate la afacere pot fi transformaționale. În zece minute poți decide să nu mai scrii texte mediocre și să folosești inteligența artificială pentru asta, economisind o oră pe zi pe care o poți folosi pentru ceva mai important. Sau poți decide să

nu mai accepți orice proiect care vine. Și asta mă duce la ceva crucial: puterea de a spune nu. Majoritatea oamenilor vor să aibă o slujbă fără șef. Dar dacă asta e ceea ce vrei, atunci trebuie să știi că probabil ai cel mai prost șef din lume, pe tine însuți. Omul care te trezește la trei dimineața să îți spună că nu faci destul, care te subminează constant, care nu te apreciază. Deci poate că ar trebui să-ți găsești

un șef mai bun și șeful cel mai bun pe care îl poți avea ești tot tu, dar versiunea ta strategică. Să-ți dau un exemplu concret. Să spunem că ești fotograf de nunți. Dacă accepți orice nuntă, pentru orice buget, în orice condiții, o să ajungi să lucrezi cu clienți care nu îți respectă munca, care se ceartă cu tine pe bani, care nu înțeleg valoarea a ceea ce faci. Dar dacă spui eu fotografiez nunți pentru cupluri care vor

ceva diferit, nunți în aer liber, în locuri neobișnuite, pentru oameni care vor povestea lor spusă în imagini, nu doar fotografii standard, atunci începi să atragi un anumit tip de client. Și da, o să refuzi muncă. O să spui nu unor oameni, dar nu îi insulți. Îi trimiți la un coleg care face exact ceea ce vor ei. Tu spui: „Înțeleg ce vreți, dar asta nu fac eu. Eu fac asta.” Și e îmispuimutător să spui eu fac asta.

Pentru că înseamnă că te angajezi, că îți asumi responsabilitatea, că nu poți să te ascunzi în spatele scuzei „Asta a vrut clientul.” Dar când îți alegi clienții, în loc să aștepți să te aleagă ei, îți alegi și viitorul. Pentru că clienții buni vorbesc despre tine, vin cu proiecte mai interesante, plătesc mai bine și te recomandă altor clienți buni. Nu obții clienți buni făcând o treabă foarte bună pentru clienți proști. Obții clienți buni creând condițiile pentru ca

clienții buni să te găsească. Și să fiu direct, majoritatea antreprenorilor au o relație toxică cu timpul. Ne trezim la trei dimineața cu mintea care aleargă. Ne culcăm târziu pentru că trebuie să terminăm încă ceva. Simțim că timpul ne fuge printre degete și că nu facem niciodată destul. Dar să-ți spun ceva: timpul nu e gratuit. Când petreci o oră citind o carte, e o oră în care nu ai ascultat muzică. Când accepți un client, ai ales să

nu urmărești alte oportunități. Costul oportunității e real și pe măsură ce avem acces la mai multe unelte, mai multe platforme, mai multe posibilități, costurile continuă să crească, pentru că fiecare da înseamnă o mie de nu-uri. Să facem un exercițiu. Gândește-te la tine din urmă cu cinci ani. Ce decizie ai luat atunci pentru care îți mulțumești astăzi? Ce client ai acceptat sau, la fel de important, ce client ai refuzat? Ce abilitate ai învățat? Ce proiect ai terminat?

E destul de ușor să-ți amintești cele mai bune decizii pe care le-ai luat și care contribuie la ceea ce ai astăzi. Ei bine, peste cinci ani, versiunea ta din viitor se va uita înapoi la tine astăzi. Pentru ce o să-ți mulțumească?

O să-ți mulțumească pentru că ai petrecut zece minute în plus aranjând pixurile pe birou în ordinea perfectă? Pentru că ai răspuns la acel e-mail neimportant, în loc să lucrezi la proiectul care chiar conta? Sau o să-ți mulțumească pentru că ai avut curajul să concediezi clientul cel mare, dar care îți făcea viața un chin? Să luăm exemplul unui antreprenor care și-a concediat cel mai mare client. Clientul a reprezentat o treime din veniturile lui, dar venea cu un

avocat la fiecare întâlnire. Îi submina echipa. Făcea tot posibilul să scape de ei și, în loc să se agațe de contractul semnat, și-a adunat echipa și le-a spus „Știu că oamenii ăștia sunt o treime din veniturile noastre, dar ne transformă în genul de echipă care e bună la, la lucrat cu clienți oribili. Nu vreau să fiu fericit cu asta. Vreau să îi concediez.” Echipa a zis să meargă înainte. A sunat clientul și i-a spus „Păstrați toate

drepturile. Nu vrem să vă mai vedem niciodată. Ați câștigat.” Și în următoarele șaizeci de zile au înlocuit toate veniturile pierdute, plus încă ceva extra. Pentru că se simțeau atât de ușurați de ceea ce făcuseră și cât de captivant putea să fie din nou lucrul, încât erau în flăcări. Dacă nu ar fi luat decizia aia, nu ar fi ajuns unde sunt astăzi. Și ăsta e punctul. Când lucrezi cu clientul. Și asta e ideea principală. Când lucrezi cu

clientul greșit, faci munca greșită pentru banii greșiți, iar timpul se mișcă diferit. Se târăște. O oră, o simți ca o zi. Dar când faci munca potrivită pentru oamenii potriviți, care înțeleg și apreciază ce faci, aceeași oră zboară. Și nu e doar despre muncă. E despre cum experimentezi viața. Pentru că timpul nu e doar această bandă rulantă care te duce spre moarte. Timpul e experiența ta. Și dacă faci alegeri strategice despre cine servești și ce schimbare vrei

să faci, timpul devine aliatul tău, nu dușmanul tău. Acum să vorbim despre două concepte care par contradictorii, dar de fapt merg mână în mână. Empatie și tensiune. Și să încep cu o observație surprinzătoare. Majoritatea oamenilor care se văd ca fiind creativi încep cu o lipsă de empatie. Sună dur, dar e adevărat. Când începi un proiect, tendința este gândești „Uite ce idee minunată am eu în cap. Am să o execut și lumea ar trebui să-mi cumpere produsul.”

Proiectezi asupra altora ceea ce crezi tu că ar trebui să vrea. Și când lumea spune nu, te simți respins pentru că nu înțelegi că nu e despre tine, e despre ei, despre problemele lor, nevoile lor, contextul lor. Empatia înseamnă să înțelegi cu adevărat cine sunt oamenii pe care încerci să îi servești. Nu ce crezi tu că vor, ci ce vor ei cu adevărat. Să-ți dau un exemplu. Să spunem că ai o clinică medicală privată și te

întrebi de ce nu vin mai mulți pacienți. Deci ai echipament modern, medici buni, prețuri rezonabile. Și începi să te gândești la tactici. Trebuie să fac mai multă reclamă, să postez mai mult pe Facebook, să ofer reduceri. Dar dacă te oprești și te întrebi cu adevărat cine ia decizia despre unde merge pacientul, poate că realizezi că nu pacientul e cel care decide. Poate că e soția lui sau mama lui sau prietenul care l-a recomandat. Și atunci tot

ce faci după asta se schimbă, pentru că înțelegi că nu vorbești cu pacientul. Vorbești cu persoana care influențează decizia. Dar empatia e doar jumătate din ecuație. Cealaltă jumătate e tensiunea. Și asta e partea pe care mulți o evită pentru că e inconfortabilă. Dacă vrei să creezi o schimbare, trebuie să creezi intenționat o tensiune. Frica de a pierde ceva. Frica de a rămâne în urmă. Frica de a nu ajunge unde vrei. Poate că nu prinzi locul, poate

că rămâi în urmă, poate că ocazia asta nu se mai întoarce. Când combini empatia cu tensiunea, se întâmplă magia. Înțelegi exact ce vor oamenii și creezi condițiile pentru ca ei să simtă că trebuie să acționeze acum. Dar, să fiu clar, nu e despre manipulare. E despre a fi onest, despre realitate. Dacă ce oferi tu chiar ajută oamenii, atunci e responsabilitatea ta să faci în așa fel încât ei să acționeze. Și asta mă duce la un punct

crucial. Nu o să fii ales de stabilimentul existent să ai o slujbă fără șef. Nimeni n-o să vină și o să-ți spună „Uite, îți dăm permisiunea să ai succes”, dar poți să-ți inventezi propriul stabiliment. Poți să creezi situația în care oamenii pe care vrei să îi servești vin la tine și spun „Bine că exiști”. Să-ți dau un exemplu din lumea reală. Să spunem că ești grafician. Poți să aștepți să te aleagă o galerie din București, să-ți

expună lucrările, să devii faimos. Dar lista de așteptare e destul de lungă și sunt mulți oameni care știu să deseneze înaintea ta. Sau poți să îți creezi propriul context. Să începi să lipești postere prin oraș într-un stil care poate fi recunoscut. Să creezi o identitate vizuală pentru mișcările sociale care îți pasă. Să fii prezent și persistent până când oamenii încep să-ți recunoască munca. Și când faci asta, galeriile încep să te sune pe tine. Pentru că ai

creat condițiile pentru ca ei să obțină ceea ce vor. O bucată dintr-o persoană care reprezintă ceva. Nu e vorba despre tacticile folosite, e vorba despre principiu. Nu vei fi ales pentru a face ceea ce vrei, dar poți să-ți inventezi propriul sistem în care oamenii pe care vrei să îi servești vin și spun „A, mă bucur că ești aici.” Să închei cu ceva care mi-a rămas în minte după ce am reflectat la tot ce am discutat astăzi.

Strategia nu înseamnă să lucrezi mai mult. Strategia înseamnă să faci planuri mai bune. Majoritatea oamenilor cred că soluția la problemele lor e să muncească mai mult, să posteze mai mult, să facă mai multe lucruri. Dar dacă faci lucrul greșit, nu contează cât de mult sau cât de repede îl faci. Și iată perspectiva care mi-a schimbat complet modul în care mă gândesc la tot. Nu ești blocat în trafic. Tu ești traficul. Gândește-te la asta o secundă. Când

stai în ambuteiaj, te plângi că sunt blocat în trafic, de parcă traficul e ceva care se întâmplă cu tine, nu din cauza ta. Dar tu faci parte din trafic. Tu contribui la el. Tu ești o parte din problema pe care o critici. Același lucru se aplică și în afacerea ta. Dacă te plângi că piața e saturată, clienții nu înțeleg valoare, prea multă concurență. Poate că problema nu e piața. Poate că problema e că nu ai o

strategie clară despre cine servești și ce schimbări vrei să faci. Poate că problema e că faci exact ceea ce fac toți ceilalți și apoi te miri de ce ai aceleași rezultate ca toți ceilalți. Dar dacă înțelegi că tu ești traficul, realizezi că ai și puterea să schimbi traficul. Poți să îți alegi drumul, poți să îți alegi viteza, poți să îți alegi destinația. Și asta începe cu întrebările fundamentale despre care am vorbit astăzi. Cine sunt oamenii pe

care îi servesc? Ce schimbare vreau să fac? Cum arată succesul pentru mine și pentru ce o să îmi mulțumesc peste cinci ani? Dacă nu ai răspunsuri clare la aceste întrebări, toate tacticile din lume nu te vor salva. Dar dacă ai răspunsurile, orice tactică pe care o alegi devine mai puternică. Așa că provocarea mea pentru tine e simplă oprește-te din alergat, oprește-te din postat, oprește-te din făcut și întreabă-te de ce fac ceea ce fac? Pentru cine o

fac și încotro mă duc cu adevărat? Astea sunt întrebările care schimbă tot. Și astea sunt întrebările pe care nimeni nu își ia timpul să și le pună. Acesta a fost episodul de astăzi din Pixel Traffic. Sper că ți-a plăcut și că ai găsit ceva util în tot ce am discutat. Știu că au fost multe idei și poate că nu toate rezonează cu tine chiar acum, dar păstrează-le în minte. Uneori cele mai importante lecții își fac efectul

cu întârziere. Dacă episodul ăsta ți-a fost util, poți să te abonezi și să-mi lași un comentariu. Și dacă vrei să îmi trimiți feedback, să îmi povestești cum aplici ideile astea în propria ta afacere sau să îmi sugerezi subiecte pentru episoadele viitoare, scrie-mi. Și dacă vrei să îmi trimiți feedback, să îmi povestești cum aplici ideile astea în propria ta afacere sau să îmi sugerezi subiecte pentru episoadele viitoare, scrie-mi. Și să nu uiți, astăzi e cea mai bună

șansă pe care o ai să îți îmbunătățești ziua de mâine. Și să nu uiți, astăzi e cea mai bună șansă pe care o ai să îți îmbunătățești ziua de mâine, deci folosește-o pentru resurse suplimentare și noutăți. Vizitează www.omarosa.ro sau urmărește-ne pe rețelele sociale. Până data viitoare mult succes în lumea digitală. Toate bune!